Deschidere...

Lasa-ma sa ajung la tine

sa te întîlnesc ca pe un uscat,

sa te înot înconjor

si apoi sa ma pot apropia

crezînd ca insula ce-mi esti

e un popas

pentru cei ca mine

rataciti pe ocean...

dar oare-ar fi de-ajuns?

suprinde-ma!

fa ceva nemaivazut,

mirobolant,

ceva cu mori de vînt,

planteaza paduri

sa le pot auzi cîntînd,

atunci cînd prea obosita

nu voi mai putea ajunge la mal

si cascade

cu apa dulce,

sa încerc sa urc timpul spre izvor,

dar mai ales cerul

pregateste-mi-l de apus

doar culorile sa le amestec eu

într-un ultim zbor.

Dar oare-ar fi de-ajuns?

Uimeste-ma!

Fa ceva nemaigîndit,

Cavaleresc,

cu sulite si mori de vînt

cum ar fi

în zori în loc de ferestre

sa deschizi spre mine

sufletul tau

si sigur ar fi de ajuns!