Tu eşti seara cu ochii umezi de seninul stelelor ce tremură atât de dureros în mine, când şoaptele mele ţi se dăruie…
Tu eşti primăvara cu mâini înflorite răsfirând crengile de cais în fiecare fereastră a ochilor mei înfriguraţi care te aşteaptă…
Tu eşti răsuflarea de foc a macilor de august ce-mi îngemănează furtunile cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea ta…
Tu eşti un ochi deschis spre întunericul sufletului meu sub pleoapele căruia se zbat zborurile însângerate ale visurilor…
Tu eşti poate însăşi dragostea mea care crede numai in tine, limpezindu-şi apele în fântânile sufletului tău…
Tu eşti primăvara cu mâini înflorite răsfirând crengile de cais în fiecare fereastră a ochilor mei înfriguraţi care te aşteaptă…
Tu eşti răsuflarea de foc a macilor de august ce-mi îngemănează furtunile cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea ta…
Tu eşti un ochi deschis spre întunericul sufletului meu sub pleoapele căruia se zbat zborurile însângerate ale visurilor…
Tu eşti poate însăşi dragostea mea care crede numai in tine, limpezindu-şi apele în fântânile sufletului tău…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu