Tu...

Tu eşti seara cu ochii umezi de seninul stelelor ce tremură atât de dureros în mine, când şoaptele mele ţi se dăruie…
Tu eşti primăvara cu mâini înflorite răsfirând crengile de cais în fiecare fereastră a ochilor mei înfriguraţi care te aşteaptă…
Tu eşti răsuflarea de foc a macilor de august ce-mi îngemănează furtunile cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea ta…
Tu eşti un ochi deschis spre întunericul sufletului meu sub pleoapele căruia se zbat zborurile însângerate ale visurilor…
Tu eşti poate însăşi dragostea mea care crede numai in tine, limpezindu-şi apele în fântânile sufletului tău…

Melancolie

...Şi mi-am desfăcut palmele,
Iar fluturele dispăruse.
Îmi lăsase amintire
Un petic de aripă
Stropită cu rouă
Din ochii unei flori albastre
Pe care o sărutase cândva
Atât de tandru,
Atât de rătăcit.

Ganduri...

Moare cite putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmind in fiecare zi aceleasi traiectorii, cine nu-si schimba existenta, cine nu risca sa-si construiasca ceva nou, cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cite putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cite putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui virtej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surida si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cite putin cine nu pleaca atunci cind este nefericit in lucrul sau, cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis, cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cite putin cine nu calatoreste, cine nu citeste, cine nu asculta muzica, cine nu cauta harul in el insusi.

Moare cite putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.

Moare cite putiin cine-si petrece zilele plingandu-si de mila si detestind ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cite putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ris si cine nu raspunde desi cunoaste raspunsul.

Evitam moartea cite putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decit simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbinti, infierbinta-te la soare.

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.

Daca va fi sa plangi, plingi de bucurie.

Daca va fi sa minti, minte in privinta virstei tale.

Daca va fi sa furi, fura o sarutare.

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Din viata unui suflet, DeeDee...

Cu timpul...

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul...